kelly clarkson-o fata destul de sensibila...foarte priceputa la muzica...a avut o copilarie foarte fericita...alaturi de parinti ei...pana ce acestia au murit....(aflati prin poveste)
Totul a inceput cand am avut 14 ani...viata mea a fost plina de distractie si iubire...sunt o fire cam calma uneori rebela...parinti mei lucreaza din greu pentru a avea o familie fericita...eu joc fotbal in echipa scoli...si nu ma prea intereseaza ca sunt fata...uni ma cred baietoasa...poate ca sunt...visul parintilor mei e sa devin o cantareata...nu zic ca nu imi place sa cant...dar ma intereseaza mai mult fotbalul...acum ma pregatesc sa ma duc sa il chem pe cel mai bun prieten al meu brian...parinti nostri lucreaza impreuna si se inteleg de minune...brian e o fire mai linistita...undeori prea linstita... K: mama!! M: da? K: ma duc cu brian la fotbal... M: iar? K: da....dece? M: eu zic ca ai destule vanatai pe picioare... K: nu ma doare... M: bine dute... Am deschis usa si am ieshit fugind...brian locuia cu cateva case mai incolo...am ajuns...am batut la usa....tatal lui mi-a raspuns.. Oliver(tatal lui): sal kelly... K: buna.. O: hai intra... Am intrat...oliver ma credea ca fica lui...la fel si mama lui brian...suntem foarte apropiati...brian a coborat scarile... B: sal.. K: sal.. B: mergem la fotbal? K: hai...
Am plecat in curtea scoli sa jucam... k: esti gata? B: da... Am incepu jocul...am jucat pana ce ne-am plictisit...nici punctajul nu lam numarat...Brian sa asezat pe trotuar ...m-am pus langa el.. K: ce-i? B: nimic,ma gandeam doar... k: ok... Apoi am inceput si eu sa ma gandesc la anumite lucruri.. B: tu al ce te gandesti? K: ma gandeam ca pnetru parinti mei chiar ar trebui sa ma ocup de muzica.. B: si ce mai astepti? K: e greu... B: si eu vreau sa devin un mare fotbalist... K: vei deveni... B: nu cred... Iar nu am spus nimic apoi el a scos un cuvant... B: imi dai te or gun sfat? K: spune.. B: sunt indragostit... M-am mirat...apoi ma uitam la el cu atentie...un miracol...Brian sa fie indragostit? K: de cine? B: e una andreea in scoala... K: andreea pop? B: da...de unde o cunosti? K: e colega mea...dar totusi ce-i? B: nu cred ca ma place... K: asta nu e o problema... B: adica? K: te ajut...nu intreba cum... Ma imbratisat...dar tot nu imi vinea sa cred.. K: cred ca e timpul sa plecam.. B: mda.. ASA CA ne-am dus acasa...linistiti...la usa... K: pa B: pa si mersi.... Apoi am intrat in casa...
